Acoperiş CU sau FĂRĂ izolaţie termică
Acoperişul fără izolaţie termică este reprezentat de construcţiile vechi cu instalaţii de ventilare cu cofraj dublu sau multiplu. Aerisirea prin spate a cămăşuielii exterioare a acoperişului are loc pe suprafaţa şipcii respectiv a contraşipcii.
Acoperişul monostratificat cu izolaţie termică este în general neaerisit. Această variantă se realizează sub forma unei aşa numite termoizolaţii a acoperişului prin intermediul căreia construcţia totală a acestuia devine vizibil mai groasă – şi mai costisitoare. Pe de altă parte este vorba despre o soluţie sigură şi fără punte termică, dar cu vizibilitate la şarpantă.
Termoizolaţia se distribuie astfel printre şi peste căpriori şi în cazuri particulare şi pe dedesubtul acestora. La casele cu consum de energie redus şi pasiv este posibil ca grosimea materialului termoizolant să presupună şi combinaţii de termoizolaţii sub şi între, respectiv peste şi între căpriori.
Materialul de termoizolaţie este compus din fibre minerale, deci fibră de sticlă şi vată minerală sub forma unei plăci sau a unei role. Mai există de asemenea plăci din material sintetic ca de exemplu polistiren sau fibre lemnoase moi. În case ecologice se insuflă alternativ fulgi de celuloză în spaţiile goale între căpriorii de dedesubt, căptuşiţi.
Intră în discuţie şi materialele termoizolante din fibre lemnoase moi care sunt relativ grele şi nu oferă o protecţie în perioadele călduroase - ca şi materialele uşoare. Dar, indiferent de materialul termoizolant utilizat, o mare importanţă o are valoarea termoizolaţiei. Case cu un grad înalt de izolaţie termică sunt casele cu aşa numite valori universale cu coeficient de până la 0,1 sau chiar valori mai mici. Valoarea universală este cu atât mai reprezentativă cu cât este mai mică. Un standard bun la casele cu consum de energie redus este reprezentat de o valoare universală de 0,15.
De ce TONDACH ?